Il iert, dar nu il uit!

Cazurile din cadrului biroului nostru de Mediere  de azi au fost despre iertare si despre puterea de a ierta greselile semenilor nostri.

Mulţi dintre noi am auzit măcar o dată vorba aceasta „Il iert, dar nu-l uit“

În concepţia multor oameni de astăzi, a fi spre exemplu păcălit reprezintă şi o greşeală proprie, dar şi o problemă care trebuie rezolvată nu fără repercusiuni asupra vinovatului- de aici vorba din popor „Il iert, dar nu-l uit“.

Vorbind din punct de vedere creştin, trebuie să-l iertăm pe cel care ne-a gresit. Trebuie să fim însă şi atenţi pentru ca data viitoare, pe cât posibil, să evităm o astfel de situaţie, ceea ce implică o anumită ţinere de minte a faptei.

Dar câţi dintre noi au o asemenea putere, încât să nu mai simtă în inima lor nici cea mai mică urmă de resentiment faţă de cei ce le-au greşit? Cu siguranţă, pentru a putea înfăptui un astfel de act este nevoie de multă iubire, de intelepciune si dorinta de a contribui la o schimbare in bine a semenilor nostri…..da, chiar si a celor care ne-au gresit.

A ierta cu adevărat este un lucru care cere credinta si profunzime  spirituala pe care am regasit-o azi in persoanele care au ales sa-i ierte pe semenii lor, iar prin iertare sa-i faca pe acestia sa constientizeze fapta si chiar sa o regrete.

Trebuia inainte de toate, sa fim buni si sa credem in minuni!